Astăzi, în Evanghelie, Domnul spune că omul bun scoate cele bune din vistieria bună a inimii, iar cel rău scoate cele rele din cea rea. Și ne mai amintește că o casă zidită pe stâncă va rezista în fața puhoiului, iar una zidită fără temelie se va prăbuși. Aceste cuvinte nu vorbesc despre faptele din afară, ci despre ceea ce este înăuntrul nostru, despre ceea ce trăim zi de zi. Sfânta Fortunata, fecioară și muceniță, a trăit în Cezareea Palestinei și a pătimit în jurul anului 303. Era foarte tânără, dar inima ei era deja acea vistierie bună din care izvorâse binele — credincioșia față de Hristos până la moarte. Despre viața ei știm puține, însă chiar fapta ei mărturisește că sfințenia nu depinde de vârstă sau de împrejurări, ci doar de dragostea pe care omul o păstrează în adâncul sufletului. Vă doresc astăzi ca inima voastră să fie acea stâncă pe care se zidește tot restul. Domnul să vă întărească în fapte bune și să vă dăruiască bucuria liniștită, iar binecuvântarea lui Dumnezeu să rămână cu voi și cu cei dragi ai voștri.
