Dumnezeul minunilor, Carele ai făcut mari şi minunate; Cela ce prin Moisi ai slobozit pre vechiul Israil din robia cea amară a lui Faraon; Cela ce cu mâna Ta cea dreaptă l-ai condus şi nevătămat l-ai adus în pământul făgăduinţei; Carele mai întâi prin păsările acelea ai nutrit spre saţiu în deşertul cel prea uscat un popor nu lesne de numărat; Carele ai plouat mană ca apa din izvor pururea curgător; Cela ce ai pregătit ca piatra cea vârtoasă să izvorască izvor de apă, şi ai săturat prin revărsarea apei, pre toţi cei chinuiţi de sete; aşa şi acum nutreşte-ne pre noi cu ştiuta Ta iubire de oameni şi bunătate; dăruieşte nouă cele trebuitoare, şi ne îndestulează spre servirea şi hrana noastră; arată şi în noi marele Tale minuni, şi ne hrăneşte spre saţiu cu binecuvântarea bunătăţii Tale; că toate sunt Ţie cu putinţă, şi nu-Ţi este nimic neputincios. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai nutrit mii de popoare cu puţine pâini în deşert, nutreşte-ne şi pre noi acum cu negrăita Ta îndurare, şi să nu treci cu vederea rugăciunile noastre ale păcătoşilor şi nevrednicilor Tăi servi; ca să se preamărească Preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.