Slavă Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit să văd ziua preasfintei Tale învieri, întru care ai slobozit sufletele drepţilor, care erau legate în iad! De această slobozenie, Stăpâne, doresc şi eu: dezleagă-mă pe mine, cel legat cu păcate multe! Strălucească lumina harului Tău în sufletul meu cel întunecat, că ştiu îndurările Tale nenumărate şi iubirea Ta de oameni cea negrăită, că dintru nefiinţă întru fiinţă m-ai adus şi cu asemănarea chipului Tău m-ai împodobit, cu cuvânt şi cu înţelegere mai presus de dobitoace m-ai înălţat şi stăpân m-ai pus al făpturii toate.

Tu, Cel ce ştii vremurile şi anii vieţii mele, din tinereţile mele şi până acum Te ai îngrijit mult să mă mântuiesc şi vrei să mă ai împreună vorbitor cu preafrumoasa ceată a îngerilor Tăi - iar eu, ticălosul, împiedicatu-m-am cu mintea spre voia mea, prin iubirea trupească m-am aruncat în tina cea de ruşine a păcatului şi de harul Tău m-am îndepărtat. Şi pentru aceasta suspin din adâncul inimii şi lăcrimez cu sufletul meu cel îndurerat: la Ziua Judecăţii mă gândesc, şi slăbesc cu totul. Cum mă voi afla acolo? Ce cuvânt de răspuns voi da pentru păcatele mele? Ce hotărâre va fi mie de la Judecătorul? Unde voi ascunde mulţimea fărădelegilor mele? Că nu este cine să ajute, nici cine să izbăvească, şi ce voi face, Doamne al meu, Doamne? Nu ştiu de cine mă voi apropia ca să se mântuiască sufletul meu.

Vremea vieţii mele puţină este: pentru aceasta, pironeşte trupul meu de patima Ta. Să nu mă aflu gol de faptele cele bune, să nu mă fac de batjocura dracilor, că, iată, ca un prunc am fost împiedicat de vrăjmaşul meu, căzut am în pieirea cea mai de pe urmă. Nu a mai fost alt om păcătos ca mine, că prin faptele mele rele l-am alungat pe îngerul păzitor al sufletului meu şi l-am primit pe pierzător, care pune în inima mea cele necuvioase. Tu însă nu mă lăsa să pier până în sfârşit, Iisuse, nume bun! Cela ce din ţărână m-ai zidit şi viaţă mi ai dăruit, caută spre smerenia mea, că deşi am greşit fără număr, n am înălţat spre dumnezeu străin mâinile mele, nici nu m-am deznădăjduit defel, căci am cugetat la chipul iubirii Tale de oameni, pe care ai arătat o asupra celor ce au păcătuit mai înainte.

De David îmi aduc aminte, care după ce a primit darul prorociei a căzut în groapa preacurviei, dar pocăindu-se Ţie, Dumnezeului şi Făcătorului, s-a făcut vrednic de harul Tău. Şi pentru Ahav Însuţi vesteşti cuvânt prorocului, grăind: „Nu voi face lui răul pe care l-am zis mai înainte, că l-am văzut cum umblă tânguindu-se, mâhnit pentru păcatele sale!” Aşa, Doamne, şi încă voi adăuga, plângând, înaintea Ta rănile mele mari şi anevoie de vindecat. Manase a nelegiuit mult, tot Israilul spurcând şi pe Tine, Dumnezeul părinţilor săi, mâniindu-Te, şi a fost dat spre caznă celui de alt neam, care l-a închis în vas de aramă şi ca pe un dobitoc îl hrănea cu iarbă - şi, văzând pierzarea sa şi pomenind păcatele sale pe care le făcuse înainte, a strigat din lanţuri către Tine, Dumnezeu Făcătorul, şi prin nădejde a fost scos de acolo în chip preaslăvit: aşijderea şi eu toate răutăţile le am făcut în viaţa mea şi nevrednic m-am făcut de mila Ta - şi cum voi căuta spre înălţime, către Tine? Cum mă voi arăta feţei Tale după ce am sfâşiat haina cea dintâi, ţesută mie de Dumnezeu, şi am spurcat veşmântul trupului meu?

Ci Tu curăţeşte-mă, ca un Mântuitor, şi iartă-mă, ca un Dumnezeu; caută spre smerenia mea şi nu pomeni răutăţile păcatelor pe care le am făcut asupra sărmanului meu suflet, că nădăjduiesc spre mila Ta şi strig către Tine cu strigăt mare: Pomeneşte, Doamne, graiurile pe care le-au grăit preacuratele Tale buze: Căutaţi şi veţi găsi, cereţi şi se va da vouă, că n-am venit să chem la pocăinţă pe drepţi, ci pe păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi acum mărturisesc asupra mea fărădelegile mele: chiar dacă aş tăcea, Tu, Doamne, cunoşti acestea - însă, Preamilostive, primeşte mă ca pe tâlharul, ca pe vameşul, ca pe desfrânată şi ca pe fiul risipitor, fiindcă toţi se deznădăjduiseră de aceştia, însă Tu i ai primit şi cetăţeni ai Raiului i ai făcut. Primeşte pocăinţa mea, a nevrednicului Tău rob. Doamne, Iisuse Hristoase, Cela ce cu cuvântul ai curăţit pe cei leproşi, curăţeşte întinăciunea sufletului meu şi fii mie ajutător; cu puterea Crucii Tale apără mă, şi cu Duhul Tău Cel Sfânt mă întăreşte, şi întoarce-i înapoi ruşinaţi pe cei ce se luptă cu mine. Gura mea să mărturisească mulţimea milelor Tale, că ai fost mie ajutător în tot necazul şi mângâietor în ziua întristării mele. Şi acum nu lepăda rugăciunea robului Tău (numele), ci mântuieşte sufletul meu cel împătimit şi miluieşte i pe toţi creştinii, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi cu umilinţă la Tine cădem: Tată, şi Fiule, şi Duhule Sfinte, miluieşte ne pe noi în veci! Amin!