Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tu­tu­ror păca­telor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oa­sele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pă­trunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă în­dreptează; înțelepțește-mă și mă lu­minează; arată-mă locaș numai al Du­hului Tău și să nu mai fiu sălaș pă­catului, ci Ție casă, prin primirea Îm­păr­tășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Ru­gători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe în­țe­lepții Apostoli, și cu aceștia și pe Prea­cinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Mi­los­tive Hristoase al meu, și pe mine, slujito­rul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și lu­mi­narea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.